Daca te uiti cu atentie, fotografia aceasta nu este ceea ce pare… dar haide sa  prezint ce s-a intamplat in acea zi!

Vant, frig si voie buna, acestea au completat decorul de la Mont Saint Michel, acolo in nordul Frantei. A fost o sesiune foto nebuna, dar nebuna rau. Am cautat sa facem poze cuminti dar pana la urma s-a dovedit sa ne facem de cap ?  A fost extraordinar. Asta datorita celor doi zapaciti, Camelia si Ionut. Doi oameni de care m-am indragostit de cand i-am vazut cu multa vreme in urma… sa tot fie vreo 7 ani, cand  tin minte ca le-am zis, ca sunt foarte carismatici. Ei bine au devenit si mai si. Sunt bestiali oamenii acestia. M-am simtit extraordinar alaturi de ei pe tot parcursul sederii mele in Franta. Au fost cateva zile pline de tot felul de trairi frumoase, in care m-am atasat si mai mult de ei, asta pentru ca mi-au placut atat de mult zapaceala lor, planurile lor pe care si le faceau, dar se tot incurcau, tehnologia pe care o foloseau la orice pas, asa am constata si noi ca hartile de la Google te duc pe unde vor ele si ca au mod de a „scurta” drumul de la cativa km la cativa zeci de km ?.

Ne-am plimbat prin Bretania-Normandia, am vazut de la autobuze cu doua volane, pana la animale cum pasteau pe pasune si balegar pe astfalt ca la noi pe acasa ?. Ne-am perindat prin Le Havre unde vantul batea atat de tare incat nu puteai inainta, ba chiar daca nu te tineai bine te putea tranti de nu te vedeai si pentru ca nu se putea merge prea mult pe jos am zis sa mergem cu tramvaiul, astfel ca ne-am dat si cu tramvaiul. O portiune de drum am mers fara „belet”, nu pentru am vrut sa blatuim ci pentru ca in statia respectiva nu aveam de unde cumpara bilete(sa se inteleaga bine treaba asta, sa nu lasam loc de interpretari ? ). Ne-am incumetat si am fost pe faleza oceanului sa ne bata si mai tare vantul ala rece si puternic, sa vedem valurile ce se izbeau de aceasta aruncand tone de litri de apa pulverizand-o atat de sus incat ne minunam de fiecare data.

Ce-am mai facut ?… A da.. am fost si noi intr-un mall poate, poate ca ne mai reveneam de la frig, dar surpriza ….temperatura era asemanatoarea cu cea a raionului de lactate dintr-un hipermarket. Ne-am fi distrat si mai mult, insa ploaia era oriunde voiam sa mergem si noi, dar intr-un final am reusit sa ne „distram” in miez de noapte, cu lumina stroboscopica a unui blitz de la un radar.

In ciuda faptului ca vremea ne tot forta limitele, noi ne-am distrat, am ras tot timpul si radeam cu atata pofta de parca voiam sa o sfidam. Pe langa toate acestea ne-am gasit echilibrul termic intr-un restaurant ? unde mancarea a fost extraordinara. Francezii astia sunt dati naibii. Am ajuns la concluzia ca oamenii astia, au un respect de sine ceva iesit din comun! Asa ceva rar mi-a fost dat sa intalnesc. Astia parca au o intreaga cultura numai despre cum sa iei masa. Ce sa mai …bravo lor! Dar cam gata cu povestitul despre ce am facut si ce am vazut cu acesti doi minunati oameni, ca ar fi mult prea multe de spus si acesta e un site de fotografie, nu de literatura, cert este ca o sa-mi aduc aminte toata viata, cat de faini sunt acesti oameni si cat de frumos a fost cu ei. Asta ma face sa stiu ca de fiecare data imi va face mare placere sa ii revad. Va las acum sa ii cunoasteti si voi, prin cele cateva fotografii pe acesti doi minunati… Camelia si Ionut !